În 4 noiembrie 1939, la al 40-lea Salon Auto Național, deschis în Chicago, Illinois, a fost prezentat un echipament de ultimă oră în confortul auto – aerul condiționat.
Un prototip Packard îngloba un dispozitiv foarte scump care permitea ocupanților mașinii să călătorească în confort, într-un climat controlat chiar și în zilele călduroase sau umede, la un preț de 274 de dolari la acea vreme. După ce șoferul alegea temperatura dorită, sistemul de aer condiționat Packard, răcea sau încălzea aerul din autoturism la nivelul setat, apoi dezumidifica, filtra și recircula aerul pentru a crea un climat plăcut. Unitatea principală care controla aerul condiționat era localizată în spatele banchetei al autoturismului Packard, de unde două circuite de tubulatură încălzea sau răcea habitaclul. Capacitatea unității de aer condiționat era echivalentă cu 1.5 tone de gheață în 24 de ore, atunci când mașina era condusă la viteza de autostradă.
Această inovație a primit aprecieri pe scară largă la salonul auto, dar fiind un accesoriu foarte scump nu a fost la îndemâna oricui pentru următoarele decade.
Cu toate acestea, atunci când aerul condiționat auto a devenit accesibil, imediat a ajuns un lux fără de care proprietarii de automobile nu ar putea trăi.
Va dorim o vară răcoroasă!
